Este 24 iunie 2014, zi de vară și de sărbătoare. Nu ne vom lega de tradițiile specifice Sucevei  într‑o astfel de zi, pentru  că noi nu credem că acestea ar avea vreun fundament biblic, dar vă vom provoca la reflectări privitoare la nașterea celui mai important om care s-a născut vreodată pe pământ.

Ciudat este că cel mai mare om care a apărut pe lumea aceasta nu s-a născut într-un palat, într-o familie de rang regal sau într-o capitală anume.  Nici n-a ales să servească meniuri apetisante sau să poarte haine scumpe, ba Scripturile le spun că obişnuia să postească adesea. Cel mai mare om care a pășit pe planeta aceasta a fost un om simplu, modest, consecvent chemării de care a avut parte. Menirea sa specială a fost prezisă cu vreo 400 de ani înainte, fiind reiterată de către un mesager angelic care a coborât din cer la un moment ales providențial ca să se descopere unui preot vârstnic, care se rugase ani de zile să aibă și el măcar un copil.

Minunea conceperii sale în pofida inferitilității mamei și a vârstei  înaintate a ambilor părinți, fusese acompaniată de minunea luării graiului celui care urma să-i devină tată până la nașterea sa propriu-zisă.  După vreo 400 de ani în care se părea că Dumnezeu uitase de națiunea aleasă, iată că Dumnezeu rupe tăcerea și își trimite un slujitor celest pentru a anunța că se apropie momentul în care divinitatea se va uni cu umanitatea pentru a se realiza planul de răscumpărare.

Într-o astfel de zi, când atenția oamenilor naivi și creduli este deviată spre elemente fără viață și care nu au nicio eficiență scontată în ce privește mântuirea sau intrarea în împărăția viitoare, noi vă reamintim că, într-o astfel de zi, s-a născut crainicul care a anunțat că mântuirea și Mântuitorul sunt foarte aproape. Noi nu exploatăm sentimentul religios al oamenilor, dar astăzi, vă reamintim că o astfel de zi a declanșat vremea în care Împărăția lui Dumnezeu se ia cu năvală. Culmea este că acum oamenii dau năvală la cu totul altceva, dar nu la mântuire!

Un Dumnezeu credincios promisiunilor făcute interferează iarăși, în mod vădit, cu umanitatea… pentru a declanșa cea mai importantă lucrare de care avea nevoie orice ființă purtătoare de chip divin. Pământul redevine scena pe care Dumnezeu alege să-și continue rolul de Regizor al celor mai stringente acte care aveau să aducă iertare oricărui om. O voce care strigă în pustie, o trestie clătinată de vânt, un personaj bizar care este etichetat de unii ca fiind chiar îndrăcit, devine instrumentul folosit de Dumnezeu cu o așa eficiență  încât speranța adormită a unui popor întreg este retrezită, reactivată pentru a primi pe Cel care avea să fie Mântuitorul.

Un copil care se bucură de Mântuitorul lumii pe când era doar în stare embrionară ajunge să-L proclame cu emoție în fața unei întregi națiuni, recunoscându-și inferioritatea față de Marele Succesor. La acest personaj să meditaţi astăzi, încurajându-vă să  conturaţi împreună cu noi profilul umil, dar ferm, retras, dar totuși proeminent, cu un nume predestinat, cu o misiune prezisă, cu scopul vădit de a-i fi predecesor Mântuitorului, Ioan Botezătorul, căci despre el vorbim, şi care se profilează pe firmamentul istoriei ca cel mai distins profet care încheie șiragul oficiului profetic de rit vechitestamentar.

Identitatea, caracterul și vocația celui mai distins personaj al istoriei, după cum l-a catalogat însuși Mântuitorul, merită atenţia noastră într-o zi ca aceasta, în care, analizându-ne viaţa şi privind la portretul lui Ioan creionat în Evanghelii să realizăm ce putem ajusta şi ce îmbunătăţiri putem aduce în modul nostru de viaţă dacă vrem să călcăm pe urmele acestui Mare Om.