{jcomments on}

Sâmbătă 15 septembrie, aula Colegiului Filadelfia a găzduit simpozionul cu tema “Creştinism. Societate civilă. Implicare socială.”

Domnul Vasile Ernu, scriitor, publicist şi eseist, în discursul dumnealui a abordat tema

“ Insensibilitate socială sau despre balena însingurată .“

Povestea societăţii noastre româneşti seamănă foarte mult cu povestea balenei 52 de Hertzi (Hz). Este povestea cele mai singure balene din lume, pentru că nu are familie, prieteni şi nu aparţine nici unui grup de balene. Ea înoată disperată prin apele oceanelor. Înoată în singurătate, căutînd o altă balenă, „cîntînd“ un set de sunete compuse din cel mult şase „ţipete“ care durează maxim şase secunde. Este „cîntecul ei de lebădă“, căci nici o altă balenă nu o poate auzi. Este damnată să moară în singurătate. De ce? Pentru că este singura balenă din lume care emite sunete pe frecvenţa de 52 de Hz; toate speciile de balenă care există comunică între ele cu sunete emise pe frecvenţe între 12 şi 25 de Hz. Nici un sunet emis de ea nu poate fi auzit de o altă balenă, nici un sunet emis de ea nu poate primi răspuns. Biologii au păreri diferite: unii susţin că e o balenă hibrid, alţii că e un mutant, iar alţii că ar fi prea tînără şi are „vocea în formare“.

Din ce cunoaştem şi ştim din istorie şi din reflecţia politică de milenii, tragem lesne concluzia că omul moare cel mai uşor, fizic, psihic şi spiritual, prin însingurare, din lipsă de viaţă socială. De aceea avem enorm de mare nevoie de sensibilitate socială.Întrebarea e în ce măsură comunităţile protestante fac parte din această societate, în ce măsură sunt şi ele afectate sau contribuie la amplificarea acestor fenomene, cum ne reglăm vocile pentru a emite pe lungimi de undă care să ne permită să ne auzim? Cum reânvăţăm să refacem viaţa noastră socială, cum reânvăţăm să gândim şi să acţionăm public, împreună?