Când Dumnezeu i-a eliberat pe israeliţi din Egipt, El a marcat un traseu ca ei să călătorească prin pustie în drumul lor spre Canan. Ei însă îl cunoşteau atâta timp cât urmăreau stâlpul de nor şi foc, zi după zi. Astăzi, pentru fiecare din copii Lui răscumpăraţi , Dumnezeu are deasemenea o direcţie marcată. Dar ei o pot cunoaşte atâta timp cât umblă cu El în fiecare zi.

Dacă este să cuprindem în totalitate scopul pe care Dumnezeu ni l-a pregătit, trebuie să învăţăm să umblăm cu El. Şi aici vom întâmpina împotrivire din partea lui Satan la orice pas. Asemenea hoţilor care jefuiesc casele bogaţilor mai des decât pe cele ale săracilor, tot aşa şi Satan îşi îndreaptă săgeţile mai des înspre credinciosul spiritual, decât înspre cel trupesc. Deaceea vom descoperi că bătălia devine tot mai densă cu fiecare pas făcut înspre maturitatea spirituală.

Sunt multe forţe care caută să-l împiedice pe credinciosul care urmăreşte să facă toată voia lui Dumneuzeu: lumea cu atracţii variate, trupul cu poftele lui necurate, şi diavolul cu instrumentele lui subtile. Dacă acestea sunt obstacole pentru creşterea spirituală a credinciosului, ne putem întreba de ce Dumnezeu nu le elimină, sau cel puţin să îl păzească pe credincios de ele. Aceasta a fost o problemă care a chinuit multe minţi de-a lungul secolelor. Este suficient pentru noi să ştim că Tatăl nostru ceresc este mai înţelept decât noi toţi şi El e cel care a permis acestor puteri să existe. Un motiv bun, cel puţin, ar putea fi zidirea puterii spirituale. Chiar şi în domeniul fizic, muşchii se vor forma doar supuşi la rezistenţă prin exercitiu. Altfel muşchii noştri ar fi moi şi lipsiţi de putere. Un luptător care este antrenat pentru o competiţie va avea nevoie constant de exerciţiu, luptându-se cu alţii pentru a se menţine în formă pentru eveniment. În acelaşi fel puterea noastră spirituală nu se va dezvolta niciodată dacă suntem protejaţi de încercările şi ispitele lumii, ale trupului şi ale diavolului.

Ar trebui să ne aducă mare mângâiere să ştim că Însuşi Domnul Isus a fost ispitit cu fiecare ispită pe care o întâmpinăm (Evrei 4:15). Luca ne spune că Isus a mers în pustie „plin de Duhul Sfânt” şi l-a sfârşitul ispitirii S-a întors „plin de puterea Duhului Sfânt” (Luca 4:1-14). Biruind ispitele comune omului, l-a întărit chiar şi pe El ca om. Nu poate oare face acelaşi lucru pentru noi? Să nu ne imaginăm niciodată că vom deveni puternici spiritual doar citind cărţi creştine şi frecventând adunări religioase. Astfel de activităţi sunt echivalentul servirii mâncării, însă, împreună cu mâncarea avem nevoie şi de exerciţiu pentru a fi puternici. Deaceea cei care se separă de contactul cu oamenii lumii şi trăiesc vieţi creştine protejate nu vor deveni niciodată robuşti spiritual.

Sfinţenia este ca şi sănătatea. Să fii complet sănătos, trebuie să faci exerciţii regulat. Doar atunci vom putea ţine piept bolii. Astfel, pentru a deveni perfecţi, trebuie să trecem prin ispite şi să le depăşim. Dacă ocolim încercarea, nu vom fi făcuţi perfecţi niciodată. Aceasta ne sugerează încă un motiv pentru care Dumnezeu a aşezat fructul oprit în gradina Edenului. I-a dat oportunitatea lui Adam să depăşească ispita şi să devină în mod sigur sfânt. Nu avem nici un motiv să ne temem de ispită. Dumnezeu ne-a garantat în 1 Corinteni 10:13 că El nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre.

Psalmul 66:10-12 este unul din acele pasaje minunate din Vechiul Testament care ne sugerează ce beneficii nemaipomenite ne pot reveni prin încercari. Focul şi apa ne fac nu doar bogaţi spiritual ci şi sănătoşi spiritual. Oamenii lui Dumnezeu din Biblie au fost supuşi aceloraşi ispite care ne chinuie şi pe noi. Iacov 5:17 ne spune că până şi Ilie a avut aceleaşi pofte şi patimi de depăşit ca şi noi. Şi pentru că aceşti oameni ai lui Dumnezeu au biruit în încercările şi dificultăţile lor, au devenit puternici şi astfel, folositori în mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu îngăduie ispitei să vină în viaţa noastră pentru a ne testa. Toţi cei ce vor fi folosiţi de Dumnezeu trebuie testaţi. Încercările care le avem când suntem singuri sunt menite să ne dovedească calificarea noastră pentru serviciul public. Depăşirea ispitei este ca şi învăţarea înotului. Nu vei învăţa să înoţi într-o singură zi. Dar dacă eşti plin de hotărâre, mai devreme sau mai târziu îţi vei însuşi abilitatea. Apoi nu îţi va mai fi frică de apă. Exact în acelaşi fel, dacă suntem hotărâţi, vom învăţa secretul victoriei asupra ispitei în Hristos, şi nu ne va mai fi frică nici de aceasta.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas